Stresul parental și problemele emoționale ale copilului

 

Stresul este o parte firească a vieții de familie. Atunci când devine însă persistent și copleșitor, efectele sale pot depăși starea de bine a adultului și pot influența relația cu copilul. O revizuire sistematică și meta-analiză publicată în Jornal de Pediatria a analizat legătura dintre stresul parental și problemele emoționale și comportamentale ale copiilor.

Rezultatele aduc în atenție un aspect important pentru sănătatea mintală a familiei: sprijinul acordat părintelui poate reprezenta, indirect, și o formă de sprijin pentru copil.

 

Ce este stresul parental?

 

Stresul parental apare atunci când responsabilitățile și solicitările asociate rolului de părinte sunt percepute ca fiind dificil de gestionat cu resursele disponibile. Programul aglomerat, dificultățile financiare, problemele de sănătate, conflictele familiale, lipsa somnului sau provocările legate de comportamentul copilului pot contribui la creșterea nivelului de stres.

Un anumit nivel de stres este normal. Problemele apar atunci când acesta devine intens, se menține o perioadă îndelungată și începe să afecteze funcționarea de zi cu zi sau relațiile din familie.

 

Ce legătură există între stresul părinților și dificultățile copiilor?

 

Analiza cercetătorilor a arătat o asociere între nivelul stresului parental și dificultățile emoționale și comportamentale ale copiilor. Astfel, copiii ai căror părinți raportau un nivel mai ridicat de stres prezentau mai frecvent probleme de natură emoțională sau comportamentală.

 

Ce înseamnă asociere?

 

Este important să facem o diferență între asociere și cauzalitate. Rezultatele nu înseamnă că stresul unui părinte determină automat apariția unei probleme psihologice la copil. Dezvoltarea emoțională și comportamentală este influențată de numeroși factori: caracteristicile copilului, relațiile familiale, mediul social, experiențele de viață și resursele de care dispune familia. Stresul parental poate face parte din acest sistem complex de influențe.

 

Cum poate afecta stresul relația părinte-copil?

 

Un părinte foarte stresat poate avea mai puține resurse emoționale pentru a răspunde calm și constant nevoilor copilului. Atunci când adultul este epuizat, poate deveni mai iritabil, mai puțin disponibil emoțional sau poate avea dificultăți în menținerea unor rutine și limite consecvente.

În unele situații, interacțiunile dintre părinte și copil pot deveni mai tensionate. Copilul poate resimți aceste schimbări, iar dificultățile sale emoționale sau comportamentale pot amplifica, la rândul lor, stresul părintelui.

Se poate forma astfel un cerc vicios în care stresul adultului și dificultățile copilului se influențează reciproc.

 

Copilul nu trebuie să devină „barometrul” familiei

 

Este firesc ca părinții să aibă perioade în care sunt obosiți, îngrijorați sau copleșiți. Acest lucru nu îi transformă în părinți „răi”. Important este ceea ce se întâmplă pe termen lung și dacă familia dispune de suficiente resurse pentru a depăși perioadele dificile.

Recunoașterea stresului reprezintă un prim pas. A cere ajutor este o modalitate de a proteja atât sănătatea adultului, cât și relația cu copilul, nu un semn de slăbiciune.

 

Sprijinul pentru părinte contează

 

Rezultatele studiului susțin importanța unei perspective asupra sănătății mintale care să includă întreaga familie.

Intervențiile destinate copiilor sunt importante atunci când aceștia prezintă dificultăți emoționale sau comportamentale. În același timp, este util să fie analizat și contextul în care copilul se dezvoltă. Un părinte care beneficiază de sprijin psihologic, de ajutor practic din partea familiei sau a comunității și de resurse adecvate poate avea mai multe posibilități de a răspunde nevoilor copilului.

Sprijinul poate însemna lucruri diferite: o discuție cu un specialist, împărțirea responsabilităților cu partenerul sau familia, găsirea unor momente de odihnă sau accesarea unor servicii de consiliere și psihoterapie.

 

Când este recomandat ajutorul unui specialist?

 

Este util ca un părinte să ia în considerare sprijinul de specialitate atunci când stresul devine persistent și începe să afecteze somnul, relațiile, activitatea profesională sau capacitatea de a funcționa în viața de zi cu zi.

De asemenea, dacă apar schimbări persistente în comportamentul copilului, retragere, anxietate, tristețe, iritabilitate, dificultăți de concentrare sau conflicte frecvente, o evaluare de specialitate poate ajuta la înțelegerea situației.

Scopul nu este găsirea unui vinovat, ci identificarea factorilor care mențin dificultatea și a resurselor care pot ajuta familia.

 

Concluzie

 

Studiul publicat în Jornal de Pediatria evidențiază o legătură între stresul parental și problemele emoționale și comportamentale ale copiilor, iar mesajul nu este că părinții trebuie să fie permanent calmi sau perfecți. Mai degrabă, rezultatele atrag atenția asupra faptului că sănătatea mintală a părintelui face parte din sănătatea mintală a familiei.

A recunoaște stresul, a solicita sprijin atunci când este necesar și a acorda atenție atât copilului, cât și adultului poate contribui la construirea unui mediu familial mai echilibrat.

Sursa științifică:ScienceDirect – Jornal de Pediatria