Anxietatea la adulți: simptome, cauze și tratament

 

Anxietatea la adulți este o problemă tot mai importantă pentru sănătatea mintală. Stresul profesional, responsabilitățile familiale, dificultățile financiare și incertitudinile legate de viața politică și socială pot genera îngrijorări persistente, care afectează echilibrul emoțional și calitatea vieții.

Dar cum recunoaștem anxietatea și ce putem face pentru a o gestiona? Studiile arată că există soluții eficiente, iar primul pas este să înțelegem ce se întâmplă cu noi.

 

Ce este anxietatea și de ce apare?

 

Anxietatea este o reacție exagerată la stres, la situațiile percepute ca amenințătoare. În anumite contexte, ne ajută să fim vigilenți și să ne pregătim pentru provocări. Devine problematic atunci când îngrijorarea este excesivă, greu de controlat și interferează cu activitățile cotidiene.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), tulburările de anxietate se manifestă prin teamă și îngrijorare excesivă și pot afecta viața personală, socială și profesională. Printre factorii care pot contribui la apariția anxietății se numără stresul prelungit, experiențele traumatice, lipsa somnului, dificultățile relaționale și predispoziția biologică. De regulă, nu există o singură cauză.

 

Ce spun studiile despre anxietate?

 

Anxietatea este una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate mintală la nivel mondial. OMS estimează că aproximativ 359 de milioane de persoane au avut o tulburare de anxietate în 2021.

Cercetările subliniază și importanța accesului la tratament. Un studiu publicat în revista Depression and Anxiety, care a analizat date din 21 de țări, a evidențiat un decalaj semnificativ între persoanele care au nevoie de tratament pentru anxietate și cele care îl primesc.

Aceste rezultate arată de ce informarea corectă și solicitarea ajutorului la timp sunt atât de importante.

 

Cum recunoaștem anxietatea la adulți?

 

Simptomele pot varia de la o persoană la alta. Printre cele mai frecvente se numără:

• îngrijorare persistentă și dificultate de a controla gândurile;
• iritabilitate, neliniște și transpirație excesivă;
• dificultățile de concentrare;
• tensiunea musculară și palpitațiile;
• tulburări de somn sau disconfort abdominal;
• anticiparea constantă a unor situații negative;
• tremur sau senzație de agitație;
• senzație de respirație dificilă sau „sete de aer”.

Aceste simptome nu indică automat o tulburare de anxietate. Ele pot apărea și în alte afecțiuni medicale, cum ar fi tulburările de ritm, dereglări hormonale, afecțiuni ORL sau deficite hidroelectrolitice sau de vitamine. De aceea manifestările noi, intense sau persistente trebuie evaluate prin examinări de specialitate.

Prezența acestor simptome nu înseamnă automat existența unei tulburări de anxietate. Este important să observăm cât de des apar și în ce măsură ne afectează viața de zi cu zi. Dacă anxietatea interferează cu somnul, relațiile sau activitatea profesională, o discuție cu un specialist poate fi un pas important.

 

Cum putem să gestionăm stresul excesiv?

 

1. Adoptarea unor obiceiuri sănătoase. Un program regulat de somn, activitatea fizică și pauzele în timpul zilei pot susține echilibrul emoțional și gestionarea stresului.

2. Observarea gândurilor. Anxietatea ne poate face să anticipăm cele mai nefavorabile rezultate. Întrebarea: „Ce dovezi am că acest lucru se va întâmpla?” ne poate ajuta să privim situația mai echilibrat.

3. Menținerea relațiilor sociale. Discuțiile cu persoane de încredere pot reduce sentimentul de izolare și ne pot oferi o perspectivă diferită asupra problemelor.

4. Stabilirea unor limite. Acceptarea faptului că nu putem face totul simultan ne ajută să reducem suprasolicitarea și să ne gestionăm mai bine resursele.

Aceste strategii pot susține starea de bine, dar nu înlocuiesc tratamentul atunci când simptomele sunt persistente sau severe.

 

Când este recomandat ajutorul unui psiholog?

 

Dacă îngrijorarea devine greu de controlat și afectează calitatea vieții este recomandată evaluarea de către un psiholog clinician sau psihoterapeut. Terapia cognitiv-comportamentală este una dintre intervențiile psihologice cu dovezi solide pentru tratarea tulburărilor de anxietate, dar nu este singura abordare utilă.

În funcție de simptome, poate fi de ajutor și evaluarea unui medic psihiatru, care poate recomanda opțiuni de tratament adaptate fiecărei persoane.

 

Concluzie

 

Anxietatea poate afecta orice adult, indiferent de responsabilități sau de succesul profesional. Recunoașterea simptomelor, obiceiurile sănătoase și sprijinul specializat pot contribui la îmbunătățirea sănătății mintale.

Nu trebuie să așteptăm până când grijile devin copleșitoare pentru a cere ajutor. Uneori, primul pas către echilibru este să ne acordăm timp și să recunoaștem că avem nevoie de sprijin.

 

Surse științifice: Organizația Mondială a Sănătății (OMS); National Institute of Mental Health (NIMH)