Rolul funcțiilor executive în comportamentul copilului

 

Mulți părinți ajung să repete aceeași cerință de mai multe ori atunci când copilul pare că nu ascultă. Nu își strânge jucăriile, uită ce i s-a cerut, întrerupe, se ridică de la masă sau pare că întâmpină dificultăți în a trece de la o activitate la alta.

De multe ori, aceste comportamente sunt interpretate drept neascultare, lipsă de interes sau încăpățânare. Însă, în spatele lor se află o serie de abilități cognitive care sunt încă în dezvoltare: funcțiile executive.

 

Ce sunt funcțiile executive?

 

Funcțiile executive reprezintă un ansamblu de procese cognitive care ne ajută să ne orientăm comportamentul către un obiectiv. Ele ne permit să păstrăm informații în minte, să ne controlăm impulsurile, să ne concentrăm și să ne adaptăm atunci când situația se schimbă.

La copii, aceste abilități se dezvoltă progresiv, începând din primii ani de viață și continuând pe parcursul copilăriei și adolescenței. Prin urmare, un copil nu are aceleași capacități de control și organizare ca un adult.

 

Trei funcții executive importante

 

1. Controlul inhibitor

 

Controlul inhibitor ne ajută să facem o pauză între impuls și acțiune. Pentru un copil, acest lucru poate însemna să aștepte până îi vine rândul, să nu ia imediat obiectul dorit sau să se oprească dintr-o activitate atunci când adultul îi cere.

Când această abilitate este încă în dezvoltare, copilului îi poate fi dificil să se oprească, chiar dacă a înțeles regula.

 

2. Memoria de lucru

 

Memoria de lucru ne permite să păstrăm temporar în minte informații și să le folosim pentru a finaliza o sarcină. De exemplu, când îi spunem copilului „pune jucăriile la loc, spală-te pe mâini și vino la masă”, el trebuie să rețină mai multe instrucțiuni și să le urmeze într-o anumită ordine.

Dacă primește prea multe indicații deodată este posibil să uite o parte dintre ele. Nu înseamnă neapărat că a ales să nu asculte.

 

3. Flexibilitatea cognitivă

 

Flexibilitatea cognitivă ne ajută să schimbăm o regulă, o strategie sau o activitate atunci când situația o cere.

Pentru un copil, trecerea de la joacă la teme, de la desene la baie sau de la o activitate preferată la una obligatorie poate fi dificilă tocmai pentru că presupune schimbarea rapidă a „setării” mentale.

Cercetările arată că aceste componente sunt strâns legate de funcționarea comportamentală a copiilor, inclusiv de capacitatea lor de a respecta reguli, de a face tranziții și de a interacționa adecvat cu ceilalți.

 

Nu ascultă sau încă nu poate?

 

Una dintre diferențele importante pe care părinții le pot avea în vedere este dacă copilul ”nu vrea să asculte” sau nu poate.

Un copil poate cunoaște regula și totuși să nu reușească să o aplice în fiecare situație. De exemplu, poate ști că trebuie să aștepte, dar să reacționeze impulsiv atunci când este foarte entuziasmat. Poate ști că trebuie să își strângă lucrurile, dar să uite ce are de făcut dacă primește mai multe instrucțiuni simultan. Asta nu înseamnă că orice comportament dificil este explicat prin funcțiile executive. Contextul, vârsta, oboseala, emoțiile, mediul și particularitățile copilului pot influența comportamentul.

 

Cum îl pot ajuta părinții?

 

În loc să presupunem imediat că este vorba despre neascultare, putem adapta cerința la nivelul de dezvoltare al copilului.

Câteva strategii simple pot fi utile:

• oferă o instrucțiune clară și scurtă, mai ales când copilul este mic;
• împarte sarcinile complexe în pași mai mici;
• oferă timp pentru tranziția dintre două activități;
• folosește rutine și repere vizuale atunci când acestea ajută copilul;
• verifică dacă a înțeles ce are de făcut, nu doar dacă a auzit cerința;
• observă și apreciază verbal momentele în care reușește să se oprească, să aștepte sau să ducă o sarcină la capăt.

Aceste abordări nu înseamnă să eliminăm limitele. Dimpotrivă, limitele rămân importante, însă copilul poate avea nevoie de sprijin pentru a dezvolta abilitățile necesare pentru a le respecta.

 

Când merită cerut ajutorul unui specialist?

 

Dificultățile de atenție, impulsivitate, organizare sau adaptare pot apărea ocazional la orice copil. Devine important să fie evaluate atunci când sunt persistente, apar în mai multe contexte și afectează semnificativ funcționarea copilului acasă, la grădiniță sau la școală.

Funcțiile executive pot fi insuficient manifestate în anumite condiții de neurodezvoltare (ADHD, autism). Totuși, simplul fapt că un copil uită, se foiește sau protestează la o cerință nu este suficient pentru a indica o tulburare.

Înțelegerea funcțiilor executive ne poate ajuta să privim comportamentul copilului dintr-o perspectivă mai nuanțată. În spatele unui aparent „nu vreau” se poate afla un „încă nu reușesc”, iar diferența dintre cele două poate schimba modul în care adultul alege să intervină.

 

Sursa: PubMed; Developingchild.harvard.edu