ADHD la adulți: epidemie reală sau efectul TikTok?

Videclipurile virale de pe rețelele sociale au transformat ADHD-ul dintr-o „boală a copiilor” într-un subiect de actualitate pentru adulți. Dar specialiștii trag un semnal de alarmă: autodiagnosticul poate face mai mult rău decât bine.

Fenomenul global și realitatea din România

Un studiu recent comandat de Centrul Medical Wexner al Universității de Stat Ohio, realizat pe 1.000 de adulți americani, relevă cifre îngrijorătoare: 25% dintre adulți bănuiesc că ar putea avea ADHD nediagnosticat. Încă și mai îngrijorător este faptul că doar 13% dintre aceștia și-au împărtășit suspiciunile cu medicul lor.

La nivel global, ADHD-ul afectează între 2-5% din populația adultă, deci este un fenomen departe de a fi o raritate. În România, un raport din octombrie 2023 care sintetizează rezultatele a 57 de studii arată că 3,1% dintre adulții implicați în cercetări trăiesc cu ADHD. Specialiștii români observă însă că între 50 și 66,6% dintre copiii cu ADHD vor continua să aibă această tulburare și ca adulți.

„Anxietatea, depresia și ADHD-ul pot arăta foarte asemănător, dar tratamentul greșit poate agrava lucrurile în loc să îmbunătățească funcționarea persoanei,” avertizează psihologul Justin Barterian, profesor clinic asistent în Departamentul de Psihiatrie și Sănătate Comportamentală al Ohio State.

De la TikTok la psiholog: efectul rețelelor sociale

Tulburarea de deficit de atenție cu hiperactivitate a fost mult timp considerată o afecțiune exclusiv pediatrică. Dar clipurile virale de pe TikTok și Instagram, care acumulează milioane de vizualizări, i-au făcut pe mulți adulți să recunoască propriile simptome: dificultăți de concentrare, agitație constantă, impulsivitate.

Sondajul arată că adulții tineri sunt mai predispuși decât generațiile mai în vârstă să creadă că au ADHD nediagnosticat și, în același timp, mai înclinați să facă ceva în privința asta. Problema este că „ceva” nu întotdeauna înseamnă consultarea unui specialist.

ADHD-ul la adulți: realitate sau simplu trend?

Statisticile oficiale indică că aproximativ 4,4% dintre persoanele cu vârsta între 18 și 44 de ani au efectiv ADHD. În Europa, prevalența este similară, cu studii arătând că între 3 și 4 persoane la fiecare 100 de adulți suferă de această tulburare. Un raport global din 2019 estimează prevalența ADHD-ului la nivel mondial la 1,13%, cu variații semnificative între țări și regiuni.

Unii oameni nu sunt diagnosticați până la vârste mai înaintate, adesea după ce propriii lor copii primesc diagnosticul. Fiind o tulburare genetică, părinții recunosc brusc simptomele pe care le-au experimentat toată viața.

„Există cu siguranță o conștientizare mai mare a modului în care ADHD-ul poate continua să afecteze oamenii în viața adultă,” explică Barterian. „Mulți își dau seama, odată ce copiii lor sunt diagnosticați, că se potrivesc și ei acestor simptome.”

Cum arată ADHD-ul la adulți

Adulții cu ADHD se confruntă cu probleme severe de atenție, hiperactivitate și impulsivitate care creează provocări continue la locul de muncă, în relații și acasă. Aceste simptome sunt persistente, perturbatoare și pot fi adesea urmărite până în copilărie.

ADHD-ul la adulți apare în două situații principale: la adulții diagnosticați în copilărie, ale căror simptome persistă, sau la adulți diagnosticați pentru prima dată, deși au experimentat simptome încă din copilărie, care au fost ignorate sau diagnosticate greșit.

Spre deosebire de copii, hiperactivitatea este de obicei mai puțin prezentă la adulți. În schimb, mulți se luptă cu probleme de memorie și concentrare. Simptomele se agravează adesea în situații de stress, conflict sau cerințe crescute.

Cele trei tipuri de ADHD

Specialiștii identifică trei categorii principale: ADHD inatentat (incapacitatea de a acorda atenție și distragerea ușoară, cunoscut și ca ADD), ADHD hiperactiv-impulsiv (hiperactivitate și impulsivitate), și ADHD combinat (care produce inatenție, hiperactivitate și impulsivitate).

„Simptomele ADHD-ului pot arăta diferit la persoane diferite,” precizează Barterian. „Unii ar putea avea mai multe dificultăți în a se concentra asupra formulării ideilor sau cu organizarea în general, în timp ce alții pot avea dificultăți sociale mai mari, cu impulsivitate și probleme în a urmări conversațiile.”

Pericolul autodiagnosticării

ADHD-ul poate fi dificil de diagnosticat la adulți, deoarece unele simptome sunt similare cu cele din alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea. Autodiagnosticul și tratamentul incorect pot duce la consecințe grave.

Dacă videoclipurile de pe rețelele sociale te fac să crezi că ai putea îndeplini criteriile pentru această tulburare, Barterian recomandă ferm: „Vă încurajez să căutați o evaluare de la un psiholog, un psihiatru sau un medic pentru a verifica.”

Procesul corect începe de obicei cu medicul de familie, care va face o trimitere către un specialist în sănătate mintală pentru o evaluare amănunțită, un diagnostic precis și un tratament eficient.

Concluzia? Rețelele sociale pot crește gradul de conștientizare, dar doar un profesionist în sănătate mintală poate oferi un diagnostic real și un tratament adecvat.